Nu, nu mi-am dorit niciodată copii. Dar citesc mult despre parenting.

Deci, știi, parenting-ul este o experiență foarte intimă și uimitoare și una dintre cele mai bune experiențe din viața mea.

Încerc să rup orice lanț de parenting negativ la care aș fi putut supraviețui.

Am avut trei copii în timp ce făceam un spectacol, la fel de solicitant precum „Good Morning America”, așa că acesta este – știi, este aproape ca și cum sunt mai puțin descurajat de maternitate și de părinte în acest moment. Și cred că sunt mult mai în formă și mai sănătoasă decât eram acum 20 de ani.

Bunica mea era un fel de femeie din societate din Scarsdale, New York, cel mai bine cunoscută la vremea ei ca autoarea cărții din 1959 „Growing Your Own Way: An Informal Guide for Teen-Agers” – asta în ciuda faptului că era o persoană al cărei stil parental a făcut Umerașele de sârmă ale lui Joan Crawford arată ca fidea de piscină.

Timp de zeci de ani, așa-numiții „experți” în educație le-au spus părinților că urmașii ar fi cel mai bine crescuți pe convingerea că fiecare este special și are dreptul la tot ceea ce are de oferit viața.

Ah, puterea a doi. Nu există nimic asemănător. Mai ales când vine vorba de achitarea facturilor de utilități, de părinte, de a găti mese elaborate, de a cumpăra un pat pentru adulți, de a sări coarda și de a ridica mașini grele. Lumea favorizează perechile. Cine vrea să irosească lemnul construind o arcă pentru single?

Părintele nu este pentru fetițe. Trebuie să te sacrifici și să crești.

Sper să găsesc roluri adecvate vârstei, dar care nu doresc să fie mai tineri sau parenting ad nauseam.

Dacă există vreun adevăr în privința mea parentală a mișcării de visare, acesta vine din puterea presei.